Eu
EU
Da da, ai citit bine, despre tine este vorba. Faptul ca citesti aceste randuri, demonstreaza ceva, si anume faptul ca ai iesit din multime, din marea masa a oamenilor obisnuti. Asta nu inseamna mare lucru ,daca te opresti aici. Mai fa un pas si cerceteaza mai departe.Cine esti tu? Ce cauti aici? Care este adevarata ta menire in viata? Viata este asemenea plutirii pe un rau. Unii se lasa dusi de catre curent, fara sa le pese unde ajung, dar am putea sa vaslim catre unul dintre maluri, sau chiar impotriva curentului. E bine si doar catre unul dintre maluri. Acolo poti face o scurta pauza, poti vedea de unde vi si incotro te indrepti. Sunt convins ca toti am fost intrebati, la o varsta frageda, ce vrei sa devii cand vei fi mare. Din pacate suntem intrebati doar atunci, in copilarie, acest lucru. Realitatea este ca la orice varsta putem sa ne punem asemenea intrebare. Prea mult timp am facut ceea ce au vrut altii pentru noi. Ne ducem la scoala aleasa de altii, apoi la facultatea aleasa de altii, la serviciul ales de altii, cine stie, poate ne si casatorim cu persoana aleasa de altii. Concluzia e ca traim, atunci, viata aleasa de altii. In viata nu trebuie sa realizam foarte multe lucruri, dar trebuie sa le realizam pe cele cu adevarat importante. Importante pentru tine. Lucruri care te vor ajuta sa-ti gasesti linistea ta interioara. In definitiv asta conteaza. De aceea te indemn la cercetare. Cauta, descopera, exerseaza, afla tot ce iti este ingaduit sa aflii. Majoritatea oamenilor mor, fara sa se faca auzita muzica din ei. Tu nu trebuie sa fi asa. Te invit la viata, dar o viata adevarata, nu doar la una simulata. Si asta incepand de acum. Ai amanat destul sa traiesti cu adevarat, in asteptarea unei vieti mai bune. Traieste acum, sau vei astepta toata viata..Bineinteles ca asta presupune curaj, curajul de a depasi multe frici interioare,dar daca te uiti mai atent in interior, vei descoperi ca si fricile respective, nu sunt de fapt ale tale. Sunt fricile altora. Noi ca si indivizi venim pe lume cu foarte putine frici. Dar pe drumul catre maturizare, cei din jurul nostru ne dau cate putin din fricile lor, si ajungem sa nu le mai deosebim. Ma refer la frica de respingere, frica de critica…etc. Daca ne-am naste cu toate aceste frici, nu am mai invata sa mergem sau sa vorbim niciodata. Asa ca scapa de ele. Cerceteaza si afla care sunt temerile tale si separa-le pe cele induse de altii. Si asa ai mai facut un pas catre tine. Nu uita ca ai venit pe pamant cu o datorie, si anume, datoria de a te dezvolta. Nu o neglija. Existenta e minunata, existenta presupune evolutie continua. Tot ce ai de facut e sa gasesti raspunsul la cele mai importante intrebari, CINE ESTI, si CARE ESTE ROLUL TAU IN LUME, iar daca vei afla raspunsul, tot universul va fi la picioarele tale.
Petrea Mihai.
Mihai…Care crezi tu ca ar fi gesturile care ne tradeaza? De exemplu, care ar fi gesturile care ne tradeaza atunci cand mintim? Un gest este o actiune care-ti spune multe despre ceea ce gandeste cineva - chiar daca persoana insasi nu este constienta de acest lucru. Gesturile sunt extrem de edificatoare…Multe dintre lucrurile pe care le spunem altora nu sunt adevarate. Care sunt gesturile care ne tradeaza? Eu una sunt in mare dilema cu asta…..Let’s discuss:))
January 27th, 2009 at 11:31 amSalut, Cata. Minciuna este un subiect delicat. In cazul in care vrei tu sa minti, si ti-e frica sa nu fi descoperita……nu as scrie nimic. Nu incurajez minciuna. Unele minciuni poate ca sunt necesare, dintr-un punct de vedere, dar tot minciuni se cheama.Unii mint cu frica in suflet, altii o fac natural, cu zambetul pe buze…..depinde de la om la om si de la motiv la motiv. Dar, in opinia mea, cea mai grava minciuna este aceea cand te minti pe tine insuti. Te minti ca esti sanatoasa, te minti ca esti fericita, te minti ca esti iubita, te minti ca asta e viata pe care ti-o doresti…..te poti mintii multe lucruri.Tu esti cea mai importanta persoana pentru tine, asa ca fi cinstita macar cu tine. De aceea daca tu cauti acum aceste raspunsuri, doar pentru a putea sa minti mai bine, sau sa te minti tu pe tine mai convingator, prefer sa incheiem acum si aici acest subiect.
M-am razgandit. Poate ca am presupus gresit, poate ca vrei sa afli aceste raspunsuri, doar pentru a descoperi cand esti mintita de catre altii. Asta ar schimba situatia, si acum merita sa discutam, pentru-ca nimanui nu-i place sa fie mintit.Psihologii care s-au ocupat de acest aspect, nu eu, au observat anumite caracteristici generale pe care le adopta majoritatea oamenilor atunci cand spun o minciuna. Dar retine ca am spus, majoritatea, nu toti oamenii. Sunt unii pe care nu ai sa-i prinzi cu minciuna niciodata, asta nu inseamna ca nu mint, dar o fac intr-un mod atat de natural, incat o cred si ei. Am sa trec acum in revista cateva dintre aceste caracteristici care sunt mai des intalnite in “practica” :
*De cele mai multe ori persoana care minte nu se uita in ochii celeilalte persoane sau isi schimba usor pozitia corpului pentru a nu mai fi fata in fata.
*In mod inconstient, persoana care minte are tendinta de a interpune un obiect intre ea si cealalta persoana : ceasca de cafea, un obiect cu care se joaca nervos etc.
*Daca schimbi subiectul minciunii, brusc mincinosul te urmeaza si se observa relaxarea si usurarea pe fata sa, ca ai abandonat discutia respectiva.
*Unii au tendinta de a duce mana la nas, si chiar tac cateva secunde in timp ce se scarpina, secunde pretioase care ii ajuta pentru a continua sau inventa minciuna.
*Cand inventeaza o poveste, oamenii simt nevoia de a aduce cat mai multe detalii, chiar fara sa li se ceara, pentru a o face credibila, dar asta strica
rezultatul
*Femeile isi trec des mana prin par, desi asta mai poate fi interpretat ca si un gest de nervozitate, cu alte cauze.
*Cel care minte, isi tine cel putin o mana inclestata, unui om care nu este un mincinos profesionist, ii este greu sa-si expuna palmele deschise in timpul in care isi construieste minciuna.Politicienii in schimb, lucreaza mult la depasirea acestui tic natural.
*Privirea este una dintre cele mai bune metode de a descoperii daca esti mintita.O persoana care minte, priveste involuntar in partea stanga.asta dezvaluie ca acceseaza anumita parti ale creierului, care raspund de creativitate si inventivitate.Deci poti fi sigura ca raspunsul este unul inventat. daca se uita in dreapta, inseammna ca sunt accesate parti ale creierului in care este stocata memoria, si atunci este foarte probabil sa spuna adevarul.
January 27th, 2009 at 1:07 pmADEVĂRUL DESPRE MINCIUNĂ!!!Daca te întreb acum câte minciuni spui într-o zi oarecare, cu siguranţă m-ai minţi. Dintr-o nevoie mai mult instinctivă de autoapărare, de coafare a unui adevar dureros sau de îngropare a unor evenimente care pur şi simplu nu trebuie spuse exact aşa cum s-au intamplat, recurgem la un gest grosolan care contravine bunelor moravuri. Minciuna îmbraca automat mai multe forme. Ne confruntăm deseori cu situaţii delicate în care adevărul brut, dezgolit de orice ambalaj cochet şi totodata inutil, doare. Alegi să minţi pentru a nu călca cu ghetele peste sufletul celuilalt, sperând că astfel îl vei proteja şi nu-i vei răni sentimentele. Aceasta este minciuna benefică, dacă o putem numi asa. Se spune ca omul a invatat sa minta exact atunci cand a invatat sa spuna si adevarul. Cine ştie până la urmă ce este adevărat şi ce nu? În fiecare zi, trecem prin cercuri diferite şi devenim, vrând nevrând, buni ascultători.
Dar până la urmă de ce unii mint iar alţii nu? Se poate aşa ceva? Fiecare îşi construieşte lumea aşa cum o vede el, aşa cum o simte el, proiectată pe baza simţurilor, a inteligenţei şi a mentalităţii fiecăruia. Nu puţini sunt aceia care susţin că adevărul nu există, că “Adevărul e o minciună” (Nietzsche). Îi mai putem condamna pe cei care mint din moment ce nu ştim ce înseamnă adevarul? Ceea ce noi credem ca reprezinta o minciuna gogonata poate inseamna adevar pentru cel care a lansat anumite afirmatii. E perfect valabil si invers. Fiecare crede in adevarul lui. Sau in minciuna lui. Cata filozofie sta in spatele minciunii, respectiv al adevarului. Atat de multa incat, uneori, suntem tentati sa nu mai vrem sa intelegem nimic. Si daca iti tii gura o zi intreaga, tot minti. Si daca dormi trei zile la rand, tot apuci sa minti. Asta pentru ca totul in jurul nostru este o minciuna. Adevarul despre minciuna este ca omul are limitele lui naturale si poate intelege prea putine lucruri. Atat de putine incat nimeni nu poate fi condamnat cand minte. Poti sa minti linistit pe oricine..
‘Minciuna este un bulgare de zapada ce devine cu atat mai mare cu cat este rostogolit mai mult’-Martin Luther.
Daca ma intrebi acum cate minciuni ti-am zis mai sus, cu siguranta te-as minti..
January 28th, 2009 at 4:13 amSi toate astea doar pentru faptul ca suntem mult mai preocupati de ceea ce cred altii despre noi.
January 28th, 2009 at 5:55 amCeea ce ced alţii despre noi eu zic ca nu e asa de important. Important e sa învăţăm să nu ne mai minţim pe noi inşine, să învăţăm să spunem adevărul…chiar dacă doare! O greşeală mărturisită e pe jumătate iertată. Într-adevar, există cazuri in care o minciuna poate salva multe! Dar de exemplu: intr-o relatie crezi ca e mai bine sa minti persoana de langa tine, decat sa spui adevarul chiar daca acesta presupune uneori pierderea acesteia? Cat de departe ai merge cu minciuna pentru a salva relatia in care esti implicat, sau sa-ti salvezi casnicia? Ai putea sa stai langa persoana iubita o lunga perioada de timp, stiind ca ascunzi ceva?( ma refer la ceva mai grav decat o minciuna “nevinovata”, care nu afecteaza relatia dintre voi)? Sau nu neaparat intr-o casnicie, poate sa fie si intr-o relatie amicala. CAT DE DEPARTE AI MERGE CU ASTA INTR-O RELATIE? ( stiind ca, daca spui adevarul poate sa te coste foarte scump).
January 28th, 2009 at 7:06 amAlt subiect delicat:)Opinia mea, este ca sunt doua puncte de vedere aici,al celui direct implicat, cat si al celui care ii da “sfaturi”.Bineinteles,cand iti cere cineva un sfat in problema asta, vei poza in Maica Tereza, si spui ca cea mai buna solutie este sa spui adevarul, indiferent de consecinte. Dar cand esti tu direct implicat….lucrurile iti par altfel. Poate ca nu esti gata sau dispus sa suporti consecintele. De aceea imi este greu sa dau un sfat in directia asta.
Haide sa o luam altfel. Minciunile sunt de mai multe feluri, dar le putem impartii in doua mari categorii : minciunele nevinovate, si minciuni grave. Cele nevinovate, sunt necesare de multe ori, de regula ele se referea la trecut, cea fost a fost, nu ajuta nimanui dezgroparea lui. Dar nu cred ca la ele te refereai tu. Ci la celelalte.Acum eu as separa minciuna, de obiectul ei, si as cauta cauzele care au dus la aparitia lui.Sa presupunem ca ti-ai inselat partenerul de viata. Poti sa te gandesti daca o sa minti despre asta, sau nu, daca e corect sa minti sau nu…..dar nu este o gandire constructiva, este una defensiva. Daca e nevoie de o minciuna, inseamna ca este este si ceva de ascuns, niste fapte, niste sentimente fata de altcineva…nu stiu, pot fi o gramada de lucruri. Eu m-as concentra pe acele fapte, sa descopar cum s-a ajuns la ele, care sunt motivele adevarate, ce simt eu in legatura cu asta, iar in functie de asta voi hotara daca voi spune adevarul, sau il voi ascunde, nu de frica de a nu-l pierde pe celalalt. Va trebui ca afli ce are mai multa valoare pentru tine, lucrul pe care il ascunzi, sau relatia in care esti implicata acum. Iar daca, desi iti dai seama de adevar, preferi sa minti, doar pentru a nu-l pierde pe celalalt, atunci deja nu-l mai minti pe el, te minti pe TINE.
January 28th, 2009 at 9:03 amUite, vezi ce frumos am gasit subiect de conversatie? cand imi mai vine cate un subiect interesant de povestit…te anunt eu:)…Sau poate gasesti tu unul mai interesant:). Mi-ar placea sa mai vorbim de chestii dinastea…mai invatam cate ceva!!!
January 29th, 2009 at 2:29 pm