Veriga slaba
O echipa este la fel de buna pe cat de bun este cel mai slab membru al acesteia.
Se intampla uneori ca un membru gresit ales, sau pastrat, al unei echipe, sa o tranforme dintr-o echipa castigatoare intr-una necastigatoare. Cauzele pot fi diverse, de la simpla lipsa a aptitudinilor necesare, pana la o atitudine necorespunzatoare fata de spiritul echipei. Daca identificati un astfel de caz, cea mai sanatoasa decizie ar fi sa puneti echipa pe primul loc, si sa faceti schimbarile necesare pentru asta. John Maxell numeste asta, veriga slaba a lantului. Cateodata este dificil sa luam masurile necesare. Cand formam o echipa, nu cunoastem toate datele, si pornim la drum cu ideea ca fiecare membru trebuie sa ramana, iar entuziasmul de la inceput ramane neschimbat. Dar istoria ne invata ca nu este asa, intotdeauna. Puteti reduce aparitia de verigi slabe in echipa dvs.daca atunci cand o formati, sau cand ajungeti la conducerea ei, analizati cu multa atentie si detasare emotionala pe toti membrii acesteia. Trebuie sa priviti in perspectiva si sa vedeti daca oamenii respectivi sunt potriviti pentru scopul in care a fost creeata echipa in cauza. Unii poate ca au alte asteptari de la viata sau de la slujba pe care o au. In acest caz aveti doua optiuni la indemana. Fie ii instruiti, fie ii schimbati. Evident ca prima optiune trebuie aplicata intotdeauna. Poate ca unora dintre ei, le lipseste doar imaginea de ansamblu si cu un efort minim, ii punem din nou pe calea cea buna. Cu altii poate fi mai greu, si au nevoie de mai mult ajutor. Ajutorul poate fi oferit sub mai multe forme, sa le dati carti de citit, sa ii trimiteti la seminarii de specialitate sau de dezvoltare personala, sa le dati provocari noi, pentru a trezi in ei interesul…..etc.
Cu toate astea, cateodata, sunt unii care nu se vor ridica niciodata la nivelul asteptarilor al echipei respective. Cu toate ca ati facut tot ce puteati face pentru asta. In acest caz singura optiune posibila este schimbarea acestuia. Poate ca nu este locul lui acolo, in echipa dvs. Poate ca din veriga slaba a echipei dvs. va deveni starul altei echipe care merge in alta directie, asa ca oferitii aceasta sansa de a-si implinii potentialul in alta parte. Acest lucru trebuie neaparat facut si pentru a proteja pe ceilalti membrii eficienti ai echipei. Alternativa nu este dorita de nimeni. Va interveni frustrarea, dezinteresul si rezultatele negative nu vor intarzia sa apara. Chiar daca la suprafata membrii eficienti si puternici par sa inteleaga si sa ajute veriga slaba, nimanui nui-i place sa piarda sau sa ramana in urma constant ,din cauza aceluiasi om. Sa duca in permanenta atat povara lor cat si a altcuiva de langa ei, le va compromite randamentul mai devreme sau mai tarziu. Pe langa asta poate aparea si un alt efect care pe termen lung este mult mai periculos. Ori de cate ori un lider permite unei verigi slabe sa parte integranta a unei echipe, si prin asta ceilalti trebuind sa compenseze mereu lipsa de competenta sau interes a acesteia, acestia din urma vor incepe sa puna sub semnul intrebarii curajul, capacitatea si puterea de discernamant al liderului respectiv.
Deci este posibil ca atunci cand nu tratati corespunzator partea slaba a unei echipe, sa pierdeti respectul partii bune a echipei, iar cu asta puteti considera ca a-ti pierdut tot.
Patericul mirenilor -
Pilde pentru secolul XXI
După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot si l-a întrebat:- Părinte, îmi dati binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea si vreau să mă relaxez putin.- La ce film vreti să mergeti?- La o comedie.- Dacă tii mult să mergi, du-te.Tânărul s-a îndepărtat. Paracliserul, care în tineretea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:- Vai, părinte, cum îl lăsati să îsi piardă timpul?- Nu e treaba ta.- Totusi, nu vă e frică de Dumnezeu?- Nu esti tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică si e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credinta ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câtiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunta de bună-voie să meargă la comedii. Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare la momentul potrivit, nu când îi impun eu.- Nu vă înteleg.- Uite, îti dau un exemplu. Tu asculti la tine acasă muzică religioasă?- Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.- Aici vroiam să ajung. Si atunci, îti mai pui muzică?- Nu, să nu-l stric.- Asa e si cu sufletul. Cum să-ti explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie. Toate trebuie făcute cu măsură.
Era cineva care vâna prin pustie dobitoace sălbatice si acesta l-a văzut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit. Iar bătrânul, vrând să-l încredinteze pe el că trebuie câte putin să se pogoare fratilor, i-a zis lui: “Pune săgeata în arcul tău si întinde-l”. Si a făcut asa. Si i-a zis lui: “Întinde iarăsi”. Si a întins. Si iarăsi i-a zis: “Întinde-l”. Si a zis lui vânătorul: “De îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul”. Zis-a lui bătrânul: “Asa si la lucrul lui Dumnezeu: dacă peste măsură vom întinde cu fratii, degrabă se rup. Deci trebuie câte putin si câteodată a ne pogorî fratilor”. Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus. Si fratii, întărindu-se, au mers la locul lor. (15-9)
Unui crestin au început să îi meargă toate bine: si afacerile, si sănătatea, cu sotia si copiii se întelegea bine. Din viata lui dispăruse orice urmă de întristare. Citind că viata crestinului este o cruce si că Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeste, s-a mâhnit si s-a dus degrabă la duhovnicul lui:- Părinte, ce înseamnă că nu mă ceartă Dumnezeu? Că nu mă iubeste? De aproape un an de zile nu am mai avut nici o supărare.- Trebuie să vedem de ce nu te ceartă: ori pentru că esti foarte lenes în viata duhovnicească, si dacă te-ar certa prin vreun necaz ai cădea în deznădejde, ori pentru că îti dă o perioadă în care să te asezi duhovniceste. Tu singur poti da răspunsul la această întrebare: dacă duci o viată de trândăvie, dacă te desfeti de toate bunătătile, zicând că de asta ti le-a trimis Dumnezeu, atunci ai de ce să te îngrijorezi. Înseamnă că Dumnezeu nu te ceartă ca să nu te arunce în mrejele deznădejdii. Dar dacă tu, chiar dacă ai de toate, duci o viată de nevointă, o viată de rugăciune, o viată smerită, atunci înseamnă că Dumnezeu îti răsplăteste jertfa cu putină liniste. Dar, în cazul acesta, ia aminte: perioada aceasta nu va dura mult
Un bătrân adeseori pătimea si se îmbolnăvea. Si s-a întâmplat într-un an să nu se îmbolnăvească si s-a întristat cumplit si plângea, zicând: “M-a părăsit Dumnezeu si nu m-a cercetat”. (1-440)
Un crestin a venit la duhovnicul său:- Părinte, de câteva săptămâni îmi e foarte bine, nu am mai avut nici o ispită, nici un necaz. E bine sau nu?- Când nu ai ispite înseamnă ori că dracii te-au lăsat în pace, că le slujesti fără să te mai ispitească, ori că Dumnezeu îti dă o vreme de liniste, o vreme de refacere. Dar nu te mândri, căci atunci harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la tine. Si tine minte că astfel de momente nu sunt foarte dese în războiul duhovnicesc. Ele sunt trimise pentru neputinta noastră, nu pentru virtutile noastre. Căci dacă ai fi fost în stare să duci acum un război greu, care ti-ar fi adus cunună, Dumnezeu ti l-ar fi trimis. Numai că, desi uneori ni se pare că suntem pregătiti pentru războaie grele, Dumnezeu ne cunoaste mai bine sufletul. El stie că dacă am birui acum într-un război greu, poate că pentru asta ne-ar birui mândria. Sau, dacă am duce un război greu, care nu este totusi necesar, poate că am cădea la următoarea ispită, mult mai usoară, dar care ne-ar prinde fără vlagă, fără putere.
Avva Visarion a zis: “Când esti în pace si nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereste, ca nu cumva, bucurie străina intrând, să ne lăudăm si să fim dati la război. Că de multe ori Dumnezeu, pentru neputintele noastre, nu ne lasă să fim dati spre luptă, ca să nu pierim”. (9-42)
June 15th, 2010 at 6:56 amFoarte frumoase pildele scrise aici de tine…..iti multumim din suflet.Chiar imi lipsea putinalectura crestina….problema este ca pentru multi va ramane doar lectura si atat. Multi dintre noi am fost”speriati si alungati” chiar de catre cei care ar trebui sa faca contrariul, preoţii. Într-o vreme am mai scris cate ceva pe niste bloguri ortodoxe ale unor preoti, iar daca nu am cantat chiar la unison cu cei de pe acolo, sau daca am pus anumite intrebari care ma framantau, mi s-a interzis sa mai scriu acolo.Din pacate rolul slujitorilor bisericii este sa ni-l arate pe Dumnezeu, insa ei, din ce in ce mai multi se indentifica cu El….Numai bine si te mai asteptam…Mihai
June 15th, 2010 at 7:47 am