UMBRELA

Mergand pe strada, cu castile adanc infundate in urechi m-am apropiat din spate de un fost coleg de serviciu, de pe vremea cand aveam unul. Initial m-am gandit sa nu-mi deranjez partea din creier care il asculta pe Iovu si am fost tentat sa reduc viteza, pentru a nu-l ajunge pe Ilie…asa se numea omul in discutie. Mai ales ca nu prea simteam nici o afinitate fata de el. Apoi mi-am spus, asa cum toate se intampla cu un rost, tot asa si Ilie, poate nu aparuse intamplator in fata mea. Poate ca aveam ceva de aflat, de castigat de la el….cine stie…asa ca am iutit pasul si l-am ajuns din urma. Si avusesem dreptate, nu l-am intalnit fara rost, doar ca nu era rostul la care m-am gandit. Nu eu aveam ceva de castigat de pe urma intalnirii, ci el. Ciudat nu? Mereu ne gandim la ceilalti ca fiindu-ne oarecum datori noua, insa noi catre ei….ramane de vazut. Ilie era distrus psihic am aflat asta din a doua lui propozitie. In prima mi-a raspuns la salut, iar in a doua mi-a spus ca a ramas fara slujba. Avea un ton si o privire care m-a pus pe ganduri. Parca ar fi aflat ca are cancer. L-am imbarbatat, i-am transmis un gand pozitiv, iar la despartire parea alt om. Sper sa-l tina. Altundeva vroiam sa ajung. Unde s-a ajuns cu serviciul in ziua de astazi? Te-ai gandit la asta? Eu astazi, da. Cate ore din zi esti plecat de acasa pentru serviciu? Cu drum cu tot? 10….12….14…??? Poate ca ai intrat intr-o rutina posaca si nu mai realizezi, dar cate ore iti mai raman pentru a ti le petrece alaturi de cei dragi tie? In orice caz mult prea putine. De aici imi apare o alta intrebare firesca, pentru ce te-ai nascut? Petrecandu-ti cea mai mare parte din zi, la serviciu, inclin sa cred ca pentru asta te-ai nascut. Asa cum cei din televiziune intrerup din cand in cand filmul pentru a da putina publicitate, tot asa este si cu viata ta. “Publicitatea”, sunt momentele in care stai in compania celor pe care ii iubesti, iar serviciul este filmul. Exceptand noaptea, in care dormi, cea mai mare parte a vietii tale ti-o petreci la locul de munca, sau pe drum de la sau catre el. Poti sa realizezi asta? Oare chiar pentru asta te-ai nascut? In acest caz, ce este mai important pentru tine, filmul sau scurtele momente de publicitate? O viata nu se evalueaza in numarul de respiratii, ci in numarul de momente care iti taie respiratia. In cazul tau, cand au loc aceste momente? In timpul filmului sau in timpul publicitatii? Acum mai apare un paradox. Cei mai multi ve-ti spune ca publicitatea este mult mai importanta. Atunci va intreb, de ce plangeti atat de mult atunci cand cineva va intrerupe filmul si ramaneti cu publicitatea ???

PS.( daca si tu plangi dupa un astfel de film tot ce iti pot spune este: “Va trece si asta”.)